ce-ti e si cu traiectoria
frunzei
spre pamant,
cum se alinta
si se leagana
in sutanele vantului,
vaporoasa cadere din ramura
pe crestetul firului de iarba
pocnindu-i verdele
cu palma-i aramie
zambind a toamna
trosc! – o frunza,
leaganul efemer al unui vis
ce-si balanseaza culoarea,
alene,
tintuind privirea trecatorului
fosnindu-i un colt uitat
de suflet...
recunosc, ca m-am lasat, astazi, prinsa de valsul unei frunze, ce-si rataceste acum striatiile pe cine stie ce alei, urmand cursul vantului... spectacol de toamna... clipa... etern... magia unui simplu moment :)
Noapte frumoasa!
Un comentariu:
atat de frumoasa caderea de aer,in timp ce o personificare uriasa investeste cu maini,sutane si crestete aceasta fiintauriasa care traieste mai cu seama in rastimpul inspiratie-expiratie.intr-adevar,simti nevoia sa prinzi in palme aceasta clipa,libera prin insasi caderea intunericului intre palmele strans lipite
Trimiteți un comentariu