duminică, 2 octombrie 2011

Moment 3

video



Desprinde cel mai apropiat
copac
de umbra-mi
si innoada-l pe degete,
copacul-harpa al vantului cald,
impletit in palmele tale
acordeaza mai frumos
sunetul toamnei
la cantecul inimii
Desprinde cea mai apropiata
umbrela
de ploaia-mi
si las-o sa adoarma sub soare
pana ce visele-i vor colora
panza in fluturi
Cuprinde cea mai apropiata stea
cu tampla-ti
si scutura-ti gandul de luna
imprastiindu-i lumina alba
peste coltul acesta de noapte

vis in vis
desprins
cuprins
aprins...

Viata ne vorbeste constant...



   Emotii, dureri fizice de tot felul, ganduri care nu tin de sinele nostru adevarat si vin din anumite automatisme care s-au format de-a lungul timpului, determinate de influente exterioare, precum si conjuncturi prin care trecem, situatii de zi cu zi persoane, intamplari, toate sunt reflexii ale propriei realitati interioare. 
   Lucrurile, sigur ca sunt mult mai complexe de atat, dar nu stiu daca, la inceput, ne foloseste prea mult sa intelegem complexitatea universului si a creatiei atata timp cat noi nu am invatat inca sa ne intelegem pe noi, la modul simplu, acolo unde chiar avem acces real la cunoastere si acolo unde chiar putem aduce o schimbare la modul concret si vizibil. Nu exista o regula, putem porni in explorarea ambelor aspecte macro si micro, important este insa, sa ne cunoaste inainte de toate, sau dupa caz, printre altele, si pe noi insine. Putem, la o adica, impleti cele doua cunoasteri, pentru ca sunt interconectate si fac parte din aceeasi realitate... realitatea noastra prezenta compusa din noi, oamenii care traiesc intr-un corp fizic, intr-o societate si noi, scantei divine care fac parte dintr-un plan mult mai amplu si complex, cel al universului. 
   Asadar, atunci cand vorbim despre noi, oamenii, cei care am venit sa ne traim experientele in acest plan fizic, putem spune ca, pentru a putea functiona, intelege si evolua, am fost inzestrati cu anumite instrumente de explorare, de cunoastere pe care le putem folosi in intelegerea functionarii acestui sistem. Revenind la ceea ce spuneam la inceput, e bine de inteles faptul ca, viata ne vorbeste in continuu semnalandu-ne, la diverse niveluri, gradul nostru de armonizare cu structura si valorile sinelui nostru profund. Starile de armonie, indica faptul ca suntem aliniati la acesta si viceversa, neplacerile, disconfortul, evenimentele mai putin agreabile, sunt indicatori ai nealinierii. Lipsa de aliniere la sinele nostru adevarat  nu reprezinta, insa, o tragedie, pentru ca din toate invatam. Evolutia noastra se deruleaza oricum si uneori „crestem” in armonie, alteori invatam si devenim intr-o stare mult mai adancita de dualitate. Toate sunt aspecte ale Caii. Insa, e bine de constientizat modul in care viata noastra de zi cu zi comunica cu noi. Nimic nu e hazard, si prea putin e predestinat. Nu vreau sa detaliez acum parerea mea despre predestinare, pentru ca m-as lungi foarte mult. In principiu, nu sunt de acord cu termenul, la modul simplist ci vad acele aspecte ale existentei noastre, care par sa aduca a predestinare, ca fiind un rezultat al unor planuri subtile, straine deocamdata perceptiei noastre, care fac parte tot din noi, dar la un alt nivel, la un nivel pe care intr-o bunazi, vom ajnge sa il cunoastem, oarecum, sau macar sa il percepem. Acum insa, ne putem ocupa macar de aspectele pe care le putem intelege in plan fizic, impletind intuitia cu capacitatile noastre cognitiv-mentale. Stiu, se spune ca e bine sa transcendem mintea... da, cand vom fi capabili de asa ceva o vom face. Pana atunci ne e data si e bine sa o curatam si sa o impletim cu intuitia celesta pentru a putea functiona aici, in mod real si benefic.
   Asadar, revenind la ceea ce vroiam a spune astazi, viata ne vorbeste... in permanenta!
   In continuu, gandurile, emotiile, starea noastra interioara, situatiile cu care ne confruntam reprezinta un fel de oglinda, de traducere a alinierii noastre la sinele nostru profund. Prin sinele nostru real, inteleg acea parte divina din noi, acea parte din noi, neafectata de conditionari si influente, curata si autentica, ce are la baza o serie de valori care realmente definesc, oarecum, caracteristicile noastre reale de picatura in ocean. Pentru ca, in ultima instanta, suntem oceanul, facem parte din tot, dar, in acelasi timp suntem si picatura din care se compune totul si acea picatura are propria ei unicitate. Unicitatea picaturii este sinele nostru profund care are in permanenta tendinta naturala de a se exprima. Atunci cand acesta intra in contradictie cu straturile noastre de suprafata, vezi ganduri, ego, straturi supuse conditionarilor si influentelor de tot felul, temerilor si obisnuintelor, el comunica cu noi, ne semnaleaza aceasta nealiniere sub diverse forme. Simtim o  stare de disconfort, fizica sau psihica, avem ganduri negative sau prea putin placute, ne confruntam cu situatii de viata mai mult sau mai putin problematice. La inceput, semnalele au o intensitate mai mica, dar cu cat aceasta nealiniere persista mai mult in timp, sau chiar creste, cu atat simptomele devn mai evidente. Aceasta intelegere a lucrurilor, ne ajuta sa nu mai privim asazisele „aspecte negative” din viata noastra ca pe ceva rau ci sa intelegem ca este forma prin care sinele nostru real incearca sa ne corecteze drumul. In loc sa ne lasam prada emotiilor negative, putem incepe sa le constientizam si sa ne intrebam in acel moment ce doresc ele sa ne comunice? In loc sa ne victimizam in cazul aparitiei unor probleme de viata, ne putem pune aceeasi intrebare. La inceput s-ar putea sa nu gasim raspunsul, dar, ca in orice deprindere care se invata, e nevoie de putina practica.
   Asa cum e important sa intelegem mesajele transmise de catre sinele nostru real, pe atat de important este sa facem cunostinta cu el, chiar daca acesta nu este, acum, manifestat in totalitate. Desi am putea sa nu credem, sinele nostru divin exista, este acolo inauntrul nostru, este real, mai real decat tot ce credem noi ca este adevarat in momentul in care privim doar la aspectele de suprafata ale propriei noastre persoane si ale lumii inconjuratoare. Acesta, deci, exista si are o serie de valori dupa care se ghideaza si pe care tinde sa le exprime. O valoare ar putea fi libertatea dar si iubirea, creativitatea, linistea... de la caz la caz, in functie de propria noastra unicitate, toti avem cateva valori de baza, autentice, pe care le purtam inauntrul nostru, pe care dorim sa le exprimam si pe care in mod repetat, neascultandu-ne cu adevarat, cumva le sabotam, de multe ori fara sa stim. Cand vorbesc despre valori profunde, ar putea sa para ca duc discutia spre subiecte utopice, am fost invatati ca marile valori fac parte din utopie si idealism si totusi ele exista in noi si totusi, oricat am vrea sa le vedem undeva deasupra, departe de ceea ce suntem, ele fac parte, tot timpul, din NOI. Cum le descoperim? In acelasi timp greu si usor. Oricat de banal ar putea sa para, putem incepe cu o lista... ne putem relaxa, intr-un loc linistit in care putem petrece cateva clipe cu noi insine si ne putem intreba care sunt acele valori carora gandurile si emotiile noastre le-ar raspunde in mod armonios. S-ar putea la inceput sa descoperim o serie de valori mai proape de suprafata... ca de pilda „fericirea” si e bine de stiut ca putem merge din aproape in aproape descoperind valoarea din spatele valorii, intrebandu-ne „bun, si ce imi aduce mie fericirea?... de ce simt ca mi-o doresc atat de mult?” si tot asa, pana cand simtim ca nu mai avem un raspuns... atunci insemna ca am ajuns la o valoare esentiala, de baza, mult mai aproape de sinele nostru real. 
   Odata descoperite aceste valori, nu inseamna ca le vom si exprima in totalitate maine, dar putem incepe sa traim atenti si constienti la semnalele emotionale si mentale si sa descoperim in ce situatii se produce aceasta lipsa de aliniere intre ceea ce simtim si traim, cu tendinta naturala a profunzimilor noastre. E un inceput... de intelegere... de auto intelegere care ne poate deschide ochii si inima... apoi urmeaza alt pasi, dar acesta este o baza de la care putem porni spre schimbare. 

   Zi minunata draga blogosfera... !!!:)