Erau nori ce nasteau ingeri
ascunsi in pasari,
se tavaleau in razele soarelui
cerand pamantului un zambet verde
si mireasma de priviri
ratacite in dansul ceresc al razelor albastre
eram suflete,
uitate in pietre
inchise in glasul marilor,
incercand sa-si croiasca drum
printr-un zambet adus in iarba
de aripa vantului
erau flori
care ne invatau culorile
in ordine alfabetica
rastalmacind sensul simtirilor
aducand visare in pocalul invizibil
ce strangeam cu jind
intre palmele moi
asteptand sa se umple
cu seva copacilor
eram cuvinte
care se balnsau usor
in ritmul crengilor
si ganduri
ce suierau
cand a vifor
cand a vant primavaratec
eram
si nu eram
o singura pleoapa
peste templele noptii
aducand ruga soptita
ultimului dans al stelelor albe
 |
| http://www.rebeccabessette.com/remember-landscape-abstract-art-sm.jpg |
Un comentariu:
erau păsări de foc
ce purtau
pe aripile limbice
inimi de plasmă
ceruite
oglindite
în mişcarea nesfârşită
a limbilor
de foc-lumină.
fără umbră
din strălucirea
unui foc
interior
pe punţi
curcubeu
împletite
în păr.
doar ochii ştiu lumina cea mică
şi sufletul dorul infinit.
Trimiteți un comentariu