Sunt carari, uneori,
in prelungirea sufletului curgand
spaland marginea stelelor
intersectand suflul palid al lunii
ce-si asterne lumina alba
la marginea viselor
sunt carari care tes carari
adiacente gandului
alei de ploaie siroind mantre infinite
nespusul unei frunze cazand
nestiutul florilor nascand petale
si tu
privindu-le din prezenta plina a zorilor
printre alei de clipe
masurand pasul nepasit al copacilor,
sunt carari acolo unde totul sta
asteptand zbor
si sunt carari acolo unde totul vibreaza
invitand inima sa isi plimbe culoarea
in nevazut
si daca le-as uni
pe toate
intr-un singur drum extins
si daca i-as da nume de flacara
poate ca te-as zari din intamplare
inmugurind scantei
in arborii timpului,
parafrazand in nuantele sorilor
parafrazand in nuantele sorilor
o fasie de infinit
sunt carari
suspendate in privirile ingerilor
nascute din zambetu-ti
lasat sa tresalte
in aripa ierbii
3 comentarii:
sunt cărări de ceară
întrezărite
peste vărful ierbii
culese uşor de îngeri albaştri
depuse în respiraţia cerului
topite de inima pământului.
peste toate cărările
ninge
cu lumina
revărsată din inimă.
re-verb.
frumoase versuri
:) multumesc
Trimiteți un comentariu