Pe unde, ce si cum?!...

Nu am mai postat de ceva vreme si daca am postat am facut-o destul de rar. Insa, de scris nu m-am lasat, de stat n-am stat de privit in gol n-am privit :).
Inainte de toate am creat siteul: http://harmonygroup.ro/ . Dovada ca nu s-a prafuit tastatura sunt o serie de articole:

Sine adevarat… sine fals…
Simt sa-ti vorbesc in cateva randuri despre aceste doua notiuni pe care le tot auzim vehiculate si care si pentru mine, au creat, la inceput, o oarecare confuzie.

  Ceea ce numim „sine adevarat” si „sine fals” sunt defapt doua aspecte care fac parte din organismul complex si perfect numit OM, ambele fiind in continuu prezente in noi, ambele fiind necesare in viata pe care o traim in lumea manifesta (lumea fizica). Desigur, partea cea mai autentica din noi, este reprezentata de sinele nostru profund („sinele adevarat”), aceasta fiind acea scanteie divina din noi pe care o avem cu totii, cu care ne-am nascut si care incearca tot timpul sa se exprime, fie ca ii dam voie fie ca o reprimam. Pentru unii, acest sine profund este manifest, pentru altii este inca tinut intr-o zona de umbra asteptand sa fie redescoperit si scos la lumina. Oricat de ascuns l-am tine, insa, acesta nu conteneste sa se faca auzita: atunci cand simtim acea voce interioara puternica care ne ghideaza, atunci cand simtim ceea ce trebuie sa facem in situatii limite, atunci cand facem ceva care ne aduce o senzatie de implinirea profunda, de bucurie si impacare cu noi insine si cu lumea inconjuratoare.(continuarea pe http://harmonygroup.ro/?p=604)


sau


A te privi prin ochii iubirii…

Arunci cand traim momente de suferinta, in mod automat ne apar in minte exclamatii de genul „daca as fi…”, „daca as avea…”, „daca s-ar intampla…”, daca, daca,daca… ganduri care aduc cu sine falsa impresie ca daca situatia ar fi cu totul alta, ne-ar fi mai bine. Nimic de spus, probabil ca „daca…”, intr-adevar durerea ar disparea si viata noastra s-ar imbunatati. Dar cum facem sa ajungem sa materializam acel „daca”? Asteptand sa ne cada solutia din cer sau lucrand in primul rand noi, cu noi insine spre a ne autocalauzi catre realitatea dorita?

  A propo de asta, zilele trecute am lucrat cu o persoana care a venit cu urmatoarea problema: „as dori sa imi gasesc partenerul de viata, daca as reusi sa il gasesc, viata mea s-ar schimba in bine!”. I-am dat dreptate, intr-adevar suntem oameni si avem nevoie de un suflet cu care sa impartasim momentele vietii noastre. Insa, obiectivul pe care si-l propusese persoana respectiva, era unul indepartat pentru ca sapand mai adanc in problema, s-a dovedit ca motivul pentru care nu isi intalneste partenerul de viata dorit este pentru ca, defapt, nu isi da voie sa il intalneasca, dat fiind ca,inainte de toate, avea o gramada de alte probleme de rezolvat cu ea insasi. Probleme de autocunoastere (pentru a afla cine este si ce isi doreste cu adevarat) si in speta, probleme de autoacceptare (nu reusea sa se accepte, sa se auto-aprecieze si sa iubeasca inainte de toate, propria viata si propria persoana). Iar daca noi insine nu ne respectam si nu invatam sa ne iubim, cum ne inchipuim ca o vor face celialti? La nivel subtil si inconstient, dispretuindu-ne, defapt afirmam in continuu „nu valorez nimic, nu te uita la mine, nu merit!”. (continuarea pe http://harmonygroup.ro/?p=611)


si altele :)


Mai scriu, draga blogosfera, pe siteul Noul Pamant http://noulpamant.ro/ ... articolase semnate Laura, of course, dar si restul articolelor sunt interesante si scrise de oameni minunati si frumosi ca toti oamenii de altfel :)



Si nu in ultimul rand, as dori sa semnalez initiativa lui Flipi la care am aderat si eu intr-o suflare si anume aceea de a crea doua bloguri adiacente Arhivei de vise (http://flipi-secher-nbiw.blogspot.com/), acestea fiind:
1. Daruieste si ofera (http://doneaza-orice.blogspot.com/)
2. Intreaba un prieten (http://intreabaunprieten.blogspot.com/)
Intentia din spatele acestor bloguri o veti gasi pe prima pagina a fiecaruia dintre ele, exprimata in cateva randuri. Ambele initiative mi se par a fi extraordinar de frumoase. La cel de-al doilea, "Intreaba un prieten" am sa contribui cat pot de mult in momentul in care vor exista intrebari, blogul dorind sa devina o zona in care, cel ce doreste sa expuna o problema de viata in care are nevoie de o vorba buna sau un sfat prietenesc, sa indrazneasca sa o impartaseasca acolo, incredintat ca va primi un raspuns cat se poate de cald si serios din partea noastra. Fara a pretinde faptul ca avem solutii la toate problemele semenilor nostrii, dorim sa intindem un umar, sa punem la dispozitia celor care ar putea sa aiba la un moment dat nevoie, cunostintele si experientele noastre si parti din ele ce pot fi utile celorlalti. Blogul se vrea a deveni interactiv si sa lase posibilitatea oricui simte ca are de adaugat ceva sa isi poata exprima opinia. In definitiv suntem interconectati si in felul acesta invatam sa ne deschidem sufletele unii catre ceilalti, dar si mintile catre noi si noi perspective pe care le culegem din interactiunea cu ceilalti.



Om arata cam asa, la mmentul de fata, in toate aceste initiative? Aoleo :P:)))))
Well, trebuie sa recunoasteti ca macar peisajul e frumos, barcuta inca alba, curajoasa si semeata in varf de val, so...:)

Beh, cam asta ne e perspectiva, speranta si Credinta :)!
Eu zic ca se poate.... si deja se intampla :)







Ok, cam pe aici am umblat in ultima vreme in spatiul virtual, cam cu aceste activitati m-am indeletnicit dar, pax-anima ramane totusi blogul meu de suflet pe care am sa revin intotdeauna cu articolase tot de suflet si bucurie de copil.

Zi minunata si week-end placut sa aveti oameni frumosi!