OMule, incotro?

     Pesimismul ne costa! Ne costa energie, zambet, claritate, implinire, schimbare, ne costa viitorul nostru si al copiilor nostri, ne costa demnitatea si constiinta noastra. E comod sa il mentinem, ne-am obisnuit cu el, ne-am identificat cu povestile vietilor noastre si am uitat de unde venim, am decis ca „viata este grea” pentru ca am cedat puterea noastra personala, aparoape fara sa stim. Acum, multi dintre noi simt o nevoie stringenta de a si-o redobandi, redescoperi, dar nu stim cum. Si nu stim cum pentru ca am uitat inclusiv faptul ca aceasta putere se afla in noi. O cautam in exterior, dam vina pe ceilalti, dam vina pe sistem, dam vina pe cine putem... in zadar. NICIODATA nu am pierdut contactul cu Constiinta noastra superioara, am fost in permanenta conectati la ea, numai ca am uitat. NICIODATA nu am pierdut propria noastra putere personala, pentru ca ea a fost si este tot timpul inauntrul nostru, atata tot ca am uitat si acest aspect. Peste ceea ce suntem cu adevarat si peste ceea ce putem cu adevarat, s-a depus un strat gros de praf, facut din conditionari, informatii false sau trunchiate, directionari gresite si deviante fara stiinta sau cu buna stiinta. Cum si de ce am ajuns unde am ajuns, insa, nu mai conteaza atat de mult. Putem incerca sa intelegem in mare cauzele, sa stim ceea ce este bine sa nu mai repetam, sa stim ce sa dam la o parte si ce sa schimbam, dar a starui asumand o postura de victima si luandu-ne de mana cu pesimismul nu duce la nimic bun. Cei ce reusesc sa ajunga in directia dorita sunt cei orientati spre solutii si nu spre problema si asta pentru ca acolo unde merge atentia noastra, intr-acolo se misca si energia si lucrurile in care credem cu toata fiinta noastra, acelea se vor implini pentru ca pe ele ne concentram si focalizam energia creatoare. 

     De aceea spun, pesimismul, atitudinea de victima, descurajarea si indiferenta, probabil ca sunt comode. Sunt comode nu pentru ca suntem fericiti convietuind cu ele, ci pentru ca e mai usor sa induram aceste conditii decat sa ne confruntam cu noi insine, sa nu mai dam vina pe exterior si sa ne asumam responsabilitatea asupra propriei vieti si realitati la construirea careia constribuim. Dar, NE COSTA, ne costa in estenta cam TOT.  

     Opusul pesimismului si al indiferentei nu este un optimism nerealist, nu este protestul violent, nu este ignorarea realitatii si zambitul in gol, ci il reprezinta, mai de graba, recapatarea ECHILIBRULUI, constientizarea propriei puteri si asumarea responsabilitatii de a o folosi cu iubire, fara orgoliu  dar si cu demnitate, fara capete plecate, fara sa mai spunem  DA acolo unde observam ca directia este robotizarea omului si indepartarea sa de la adevarul sau cel mai profund.

     Zi faina, oameni frumosi!