Alunecam prin multime
de mana cu o pasare
ce-mi ramasese agatata-n ganduri,
lasand in urma noastra
reverberatia atonala a unui acatist recitat
in cuvinte sidef
ultimului preot de sticla
ce avea sa-l predea mai departe cerului
promitandu-ne ploaie de lumina
peste mantiile noastre nocturne.
 |
| http://abstract.desktopnexus.com/wallpaper/553506/ |
mirata de arpile-i ce-si modificau
culoarea
odata cu nuanta fiecarei clipe
cand albastre
cand negre
cand opal
cand invizibile
si cautam, in dictionarul explicativ al zburatoarelor,
un sens ascuns
pe care sa-l dau
zborului la joasa inaltime,
zborului colorat si razant ce aproape ca
decapita visele copacilor
de care ne izbeam
atunci cand inchideam pentru o secunda ochii
pentru a ne aminti numele strazilor
incarcate de umbre.
Eu nu dadeam drumul gandurilor,
gandurile nu dadeau drumul pasarii
si nici ei nu parea sa-i pese
ca nu mai vede stelele
de aproape,
spunea ca le zareste destul in visele mele
oglindite in clepsidre prelungi
spunea ca s-a obisnuit asa
sa-si viseze, la randul ei, zborul,
incalcita in palmele-mi umede
ce inca incercau sa inteleaga
zbaterea aripii
inchisa in cercul stramt al unei clipe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu