miercuri, 14 decembrie 2011

Ganduri despre „Calea” catre noi...

     Cuvantul “creator” asociat cu propria noastra persoana poate starni, la inceput, mirare si poate chiar o oarecare confuzie. Acest concept este real dar la fel de adevarat este faptul ca avem nevoie sa privim la el cu echilibru. In momentul in care incepem sa rezonam cu ideea ca avem capacitatea si dreptul innascut de a „crea” suntem cuprinsi de o oarecare exaltare. Si in fond, de ce nu? Entuziasmul initial este perfect normal pentru ca este reactia fireasca a celui ce isi vede din nou lumina si isi readuce in zona constienta amintirea propriului potential. Entuziasmul este un catalizator, un fel de combustibil care ne ajuta sa ne urnim din zona de umbra si sa gustam din savoarea posibilitatii de a fi ceea ce, undeva  in adancul nostru, stim ca putem fi. Insa, aceasta prima perioada de entuziasm, intra mai apoi intr-o oarecare zona de maturizare. Noile concepte incep sa se aseze, ne obisnuim cu noul nostru „eu” redescoperit si incepem sa construim echilibrul.
     Ce inseamna sa privim in mod echilibrat la notiunea de „creator”? 
     Putem incepe prin a ne intreba ce anume presupune ipostaza creatorului. Si abia atunci descoperim ca, desi este adevarat ca avem potentialul de a crea, accesarea corecta a acestui potential presupune lucrul cu noi insine la mai multe capitole din propria viata. 
Inainte de toate, nu putem crea in adevaratul sens al cuvantului intr-o stare de „somn”. Este bine sa incepem sa ne constientizam propria viata, propria persoana, propriile valori, modul in care in momentul prezent aplicam sau nu aceste valori. Daca ele mai stau in picioare, daca tin de propriul nostru sine sau sunt valori impuse, transformate in credinte limitatoare sau care nu ne mai servesc. Constientizarea aduce cu sine, in mod automat, o anumita reevaluare a propriei persoane. In acest punct e bine sa privim la noi si la viata pe care am trait-o pana acum cu sinceritate maxima dar fara a ne judeca. Sa privim cursul evenimentelor pur si simplu din perspectiva unui observator cu scopul de a intelege. In momentul in care incepem sa ne judecam ne pierdem sinceritatea, putem pica in capcana de a ne minti di nou pe noi insine in scop autojustificator si atunci rezultatul va fi o intelegere falsa sau partiala.
     Intelegerea si constientizarea detasata a ceea ce am fost si suntem in prezent aduce cu sine capacitatea de a putea stabili in mod matur si echilibrat care sunt aspectele pe care dorim sa le schimbam, care sunt acele credinte care nu ne mai servesc si pe care dorim sa le inlocuim care sunt acele parti ascunse din  noi pe care ar fi bine sa le scoatem la lumina, sa le slefuim si valorificam. Aceasta este etapa „curateniei” interioare care, sincer, este fara sfarsit deoarece, odata inceputa, se transforma intr-un proces continuu dat fiind ca viata este intr-o permanenta curgere si schimbare si noi ne aflam in continua evolutie. Insa devine un proces natural pe care, in timp, vom continua sa il punem in aplicare aproape fara sa ne mai dam seama, integrandu-l.
     Odata ajunsi la un anumit punct cu aceasta „curatenie” interioara care presupune atat elemente de acceptare cat si elemente de schimbare, ne creem practic baza pentru a incepe sa devenim mici creatori. Acceptarea si schimbarea sunt procese care, aplicate in mod matur si echilibrat, duc implicit la recapatarea unei anumite libertati. Iar intr-o stare de libertate corect inteleasa si echilibrata, putem incepe sa ne exercitam potentialul creator. 
     Sa nu ne imaginam, insa, ca acest traseu este simplu pentru ca nu este. Intrarea pe acest drum presupune schimbari care ne smulg din zona de confort, provocari, lectii. Acestea toate sunt elemente care contribuie la definitivarea procesului de invatare si maturizare. Exista, uneori, riscul de a ceda, exista posibilitatea ratacirii si fiecare paseste pe aceasta Cale asa cum crede de cuviinta, in functie de propria credinta si putere interioara acumulata. Mai devreme sau mai tarziu, insa, toti ajungem in acelasi punct: in lumina. 




Seara frumoasa, blogosfera! Sa auzim de bine :)

4 comentarii:

Mircea Florescu spunea...

"Si a zis D-zeu sa fie lumina si a fost lumina!" Concluzia logica ar fi ca D-zeu lucra la Electrica, dar logica ne poate ajuta sa descoperim ipoteze nu neaparat adevarul. La fel si actul creator ne spune ceva despre cel ce creaza dar nu ne spune cine este el in totalitate. Pentru a il reprezenta in totalitate este nevoie de un efort creator total pana cand creatorul si creatia devin una, la fel cum D-zeu a devenit una cu lumina.

Biancoluna spunea...

Frumos, foarte frumos spus „pana cand creatorul si creatia devin una”, cam asta ar fi stadiul ultim, insa pana acolo mai avem ceva drum de parcurs, sau cel putin asa mi se pare mie :)... totul este sa incepem macar sa depasim senzatia de limitare si neputinta si sa acceptam faptul ca inauntrul nostru exista acest potential innascut... ca actul creator face parte din natura noastra si ca ar fi bine sa incepem sa ne folosim de el in mod constient.
Zi faina, Mircea!

Flipi spunea...

procesul e într-adevăr complex şi cu cât reuşeşti să integreyi mai mult cu atât realizezi magnitudinea infinitului spre care te îndrepţi, inevitabil natural.
starea de creator conştient în fizic devine un semnal, o pecete a unei amintiri ancestrale a unei stări fireşti a luminii din care suntem creaţi, pentru că, perfecţiunea acestei lumi răzbate chiar şi aici în frecvenţa cea mai joasă a conştienţei.
este cu siguranţă esenţial să integrezi din ce în ce mai mult din ceea ce viaţa îţi oferă, în fiecare clipă, cu fiecare stimul, cu fiecare respiraţie, pentru ca să măreşti gradul de conştiinţă pe care îl poţi exprima în fizic. şi asta câteodată nu prea are legătură cu nivelul atins de sufletul respectiv, cât cu manifestarea lui în această lume.
"învăţatul" ca experienţă este esenţial pentru gândul raţional, pentru a inunda acest nivel cu lumina curgătoare a creaţiei. pentru că la urma urmei, numele substanţei luminoase care se aşează în jurul spiritului şi devine existenţă în oricare nivel de vibraţie existent se cheamă tot creaţie. şi nu întâmplător.

Biancoluna spunea...

@Flipi, de acord si bine spus faptul ca actul creator se produce deja, implicit, la orice nivel de vibratie. La un moment dat, insa, devenim si constienti de el :) si e bine sa incepem sa il folosim cat mai corect si in concordanta cu legile sinelui nostru real, in acord cu legile universului.
Seara buna!