miercuri, 17 august 2011

Gand 10


Cred
in asternut de frunze
la poalele copacilor
impletiti in apele cerului
si in fluturi
topindu-si aripile
in flori,
cred
in Cer(c),
in culoarea petalei
ce imprastie seva visarii
in iarba
inaripand pamantul,
cred
in pasii blanzi ai inimii
brazdand tremurul trupului
scufundat in valuri de rasarit

si in Luna,
cred,
cand in albul ei
imi scald, tacuta, suflarea,
cand din rotundul ei
iti nasti povestile
scuturandu-ti parul de raze
peste ultimele umbre
adormite
in spatiul dintre mine si Cer...


4 comentarii:

Mircea Florescu spunea...

frumoase versuri, au un ritm linistitor

Biancoluna spunea...

Mersi Mircea... zi senina si tie:)!

Entheos spunea...

Primul lucru ce îmi trece prin cub este colindul "Afară ninge liniştit!"

Biancoluna spunea...

:) Entheos, sufletul sarbatoreste prin colind... asa ca :)... e bine daca te-a dus cu gandul la un moment de genul asta :P:)...
Cuvintele asezate in acest post sunt un fel de autodeclaratie... a mea, pentru mine insami :)... se pare ca am avut nevoie sa-mi reamintesc sa CRED...:)
ZI frumoasa in continuare si liniste cat cuprinde :)...