marți, 31 mai 2011

Re - "zona de confort"

Flying figure
  Acum ceva timp, pe vechiul blog, postasem articolul de mai jos... Ironic...am data peste el in seara asta si m-am amuzat oarecum... pentru ca am ajuns sa ma confrunt tocmai cu situatia discutata in articol... si nu asa, lejer, ci trec prin niste experiente mai mult decat tulburi... asa ca daca tot l-am gasit, il postez din nou aici pe noul blog... si pt. voi, dar de data asta mai mult pentru mine :)

  "Cand vine vorba de schimbare, una dintre „piedicile” care apar de obicei, din cate am observat in jurul meu, este greutatea cu care parasim „zona de confort”. Ce inteleg eu prin „zona de confort”?.
Beh, paradoxal, desi ii spunem „zona de confort”, aceasta nu este intotdeauna atat de confortabila pe cat ne sugereaza expresia. Este mai de graba un spatiu al obisnuintei, un spatiu care cuprinde toate convingerile noastre de pana atunci (cu bune si cu rele), tabieturile, lentilele prin care am fost obisnuiti sa privim realitatea, conditionarile, vocile interioare constientizate sau nu, pe care le cunoastem sau nu le cunoastem, dar care se exprima prin noi, pe scurt, reprezinta modelul nostru despre lume din acel moment cu toate elementele sale. De multe ori, aceasta „zona” este si dureroasa... am intalnit cazuri in care durerea exista din abundenta, chiar, dar in mod ciudat, omul se obisnuieste atat de tare cu aceasta durere incat, intervine un fel de orbire, o senzatie de neputinta de a fi altceva, granitele „zonei de confort” devin atat de puternice (parca ar avea un gard din acela cu sarma ghimpata) incat nu mai reuseste sa vada dincolo. Am auzit si spunandu-se ca aceste persoane „se complac” in spatiul acesta... nu stiu ce sa zic... poate!... dar cred ca se complac de multe ori la modul inconstient. Nu cred ca spune multa lume „da! Vreau sa sufar in continuare!” pe un ton asa de hotarat. Insa, nu ni se arata prea mult instrumentele de care avem nevoie ca sa iesim din cercul vicios. Convingerea ca „suntem mici”, ca „nu putem” sau ca „lumea e rea si viata e parsiva” ni se comunica la tot pasul, dar reversul medaliei (pentru ca exista si acesta), si anume „se poate”, „suntem in mare parte creatorii propriilor experiente”, „avem resursele necesare pentru a schimba ceva in modul nostru de viata si de a vedea realitatea... acestea sunt in noi si nu trebuie decat sa le activam, din interior sau cu ajutor exterior”, rareori sunt promovate, la nivel de mase. Sunt amintite in treacat, la modul retoric sau voalat si apoi sunt anihilate cu contraexemple de tot felul care le fac sa para ireale si practic, intangibile.
Revenind, atunci cand intervine dorinta sau necesitatea schimbarii, iesirea din asa-zisa „zona de confort” este inevitabila. Pentru unii e usor, pentru altii e destul de greu, chiar daca acest spatiu al obisnuintei inseamna defapt suferinta. Iar in alte cazuri, cum ar fi exemplul meu, necesitatea de a iesi este atat de mare, nevoia de schimbare este atat de pregnanta, incat trecerea este foarte brusca (e ca atunci cand te arunci brusc intr-o piscina cu apa rece... de multe ori e mai bine decat sa te obisnuiesti treptat :P:))... noua viziune este pur si simplu integrata brusc si de aici dezvoltata in continuare.
Cel mai greu este, cand aceasta iesire din spatiul obisnuintei implica modificarea convingerilor cele mai profunde, iar lucrurile se complica atunci cand nici macar nu constientizam ca avem anumite convingeri care ne determina starile interioare sau comportamentul... atunci trebuie sapat adanc, descoperite si abia apoi depasite sau schimbate.
Cu alte cuvinte, „zona de confort” este de multe ori extrem de puternica, schimbarea presupune insa, de cele mai multe ori, iesirea din aceasta zona... si, cred eu ca cel mai bun instrument pe care il putem folosi pentru a ne ajuta sa ii depasim granitele este motivarea. Cu cele mai multe persoane cu care am lucrat sau am stat de vorba, pana nu au fost analizate motivul si beneficiile acestei schimbari, pana cand motivarea nu a devenit puternica si nu au constatat ca schimbarea le aduce ceva in plus, care sa merite cu adevarat, aceasta nu a fost reala si nici de lunga durata.
Poate ati auzit de documentarul „The Secret”, in mare voga acum ceva ani in campul dezvoltarii personale... ei bine, mie mi se pare depasit si simplist. Are un anume entuziasm, incita... dar e cu doua taisuri... e putin credibil pentru incepatori, ignora faptul ca desi, in esenta, e simplu sa iti schimbi perspectiva asupra lucrurilor (in fiecare moment schimbarea se afla la un pas distanta... cu asta sunt de acord), viata a devenit complicata, omul a picat intr-o complexitate nu tocmai pozitiva... si poate duce la deziluzii, atunci cand crezi, incerci si de multe ori rezultatul intarzie sa apara, pentru ca la nivel profund exista inca o gramada de blocaje si aspecte nevindecate sau ne puse in ordine. Atunci se ajunge chiar la ridiculizarea schimbarii sau la convingerea „uite! Am incercat si NU se poate”... pai nu se poate pentru ca atunci cand in camera noastra facem curatenie doar „de ochii soacrei” :)... aia nu e defapt curatenie... pentru ca sertarele, sifonierele sunt inca pline de lucruri aruncate de-a valma si praful de sub pat inca mai sade tantos acolo :).
In concluzie, schimbarea propriei vieti si a viziunii despre viata este posibila dar presupune, la inceput, ceva „efort”, aceasta implica fara doar si poate iesirea din „zona de confort” iar pentru a perimite aceasta iesire, aceasta deschidere trebuie gasita si sporita motivarea... care ne ajuta sa vedem ca merita efortul :)... (si as vrea sa adaug traditionalul... "zic eu" :))"



Seara minunata va urez!

6 comentarii:

Mircea Florescu spunea...

eu am iesit din zona de confort ca sa citesc aceste articole deoarece fontul folosit este prea mic. Te-as ruga sa folosesti un font mai mare pentru a ne usura lectura. O zi buna Laura si plina de reusite!

Solidaster spunea...

Ceea ce spui tu este adevarat.Sa iesi din zona ta calduta si confortabila,e destul de grea,pentru ca te sperii de necunoscut.Nu este imposibil,trebuie doar sa-ti exerciti putin vointa,si dupa cum ai spus tu motivatia.Problema insa este ca,noi suntem codependenti,de viata pe care am trait-o si de aceea ne este greu sa o luam de la capat.ex.daca ai avut un tata betiv,tu vei trai aproape toata viata sub aceasta influienta,si mai ai si chinionul sa-ti iei un barbat betiv.De ce?pentru ca tu deja te-ai obisnuit in acest mediu,si ti se pare normal.Subiectul pe care l-ai atins,e foarte complicat si multe de spus.Sper ca ai inteles ce am vrut sa spun.Ca sa te schimbi,sa urci,ai totusi nevoie de cineva cu care sa discuti,schimbarile care vor avea loc pe parcurs.Eu,una sunt in procesul acesta de schimbare,si nu e deloc usor.De multe ori iti vine sa renunti.O seara buna.Si mi-ar place sa discutam pe aceasta tema.

Biancoluna spunea...

Mircea,sa vad ce pot face :)...
noapte frumoasa si tie!

Biancoluna spunea...

Solidaster, da, e complicat subiectul... sinteza nu e usoara, am spus si eu aici ce a curs pe moment... si inteleg perfect ce vrei sa spui... si mie mi-a venit sa renunt, asa, cate o fractiune de secunda, dar am descoperit ca am mai multa forta decat credeam... si apoi schimbarile sunt si ele de diferite feluri... dar cand ajungi sa intelegi ce vrei cu adevarat, atunci parca e mai usor, pentru ca apare motivatia... si ca sa ajungi sa intelegi ceea ce vrei trebuie sa treci prin niste greseli... sa te dai cu nasul de zid... degeaba iti spune unul si altul... mie mi s-a spus, chiar daca subtil, dar n-am luat in seama... si in fond asa e mai bine pentru ca din greseli invatam si intelegem singuri... o astfel de intelegere e mult mai solida... off... cred ca maine seara o sa raspund mai coerent... sper...
noapte frumoasa...
poate continui maine, la o ora mai normala :)

Solidaster spunea...

Ok

Ramian spunea...

Criza spirituala este combinata cu multa durere si suferinta. Te vad bine. Desi esti la inceput de drum, macar ai iesit din bezna de dinainte. Atata timp cat lasi iubirea sa te invaluie vei avea forta sa mergi mai departe.

Pacea fie cu tine.