marți, 13 septembrie 2011

Teoria ca teoria dar practica ne omoara... limitarile:)!!!


       Se pare ca vara a luat sfarsit, desi dupa soarele de afara nu pare... se zvoneste cum ca Bucurestiul si-ar fi reluat activitatea „normala” in trafic si soferul este din nou fortat sa contempleze ceva mai multe minute in sir copaceii de pe marginea soselelor, asteptand la cozile de pe la semafoare... in acest context, asteptand frunzulitele sa capete nuantele aramii de septembrie, iaca mi-am reluat si eu , in week-endul acesta, dragutele cursuri de psiho. 
       Au fost ore de predare, au fost ore de discutii libere, in acord si in contradictoriu, dar tot timpul pline de interes si nu in cele din urma, au fost ore de practica, in care ne-am „jucat” unii cu ceilalti, sapand, reorganizand, reconstruind perceptii, convingeri si cate si mai cate din lumea noastra interioara si relatiunile aferente cu asazisa realitate :)...
       A fost un moment dragut, in care dupa niste discutiuni revelatoare, trebuia sa trecem, in cele din urma la aplicatii practice si dintr-o impletitura comuna trainer-cursanti, s-a ajuns in mod natural la afirmatia din titlu: „Eeeeeeeeei, teoria ca teoria dar practica ne omoara... LIMITARILE” :)...
Am zambit... pentru ca de obicei spunem in mod „proverbial” numai prima parte... atunci cand pe un ton glumet vrem sa trecem la actiune si ne justificam nereusitele sau lipsa actiunii prin sintagma „Teoria ca teoria dar practica ne omoara”... si cum, cateodata, un singur cuvintel echivalent unui singur gand, echivalent unei minore schimbari de perceptie, poate aduce o cu totul alta viziune asupra a ceea ce ESTE... asa si cuvantul „limitarile”, asezat la finalul sintagmei obisnuite, m-a facut sa ridic din spranceana si sa spun in gand „ei da!”... :P:))...
       Pentru ca este o reformulare, sau cum spunem noi o „recadrare” a perceptiei de pana acum si o subliniere a motivatiei ultime a curajului de a actiona :)... in loc sa ne gandim ca ne e greeeeeeeu, ca nu stiiiiiim, ca e dificiiiiiiiil sa trecem la actiune si sa ne urmam propriile decizii si transformari, prin trecerea lor de la stadiu de teorie, la cel de practica... ne amintim ca aceasta, pe langa greeeeeeu, pe langa probabilitatea esecului care ne speeeeerie... aduce cu sine un imens castig si anume: ne omoara... LIMITARILE :)... 
       Aceste minore recadrari ale perceptiei noastre despre lume si propria viata... ma fascineaza intotdeauna... e o mirare frumoasa care imi da curaj... pentru ca asa minore cum sunt, uneori rastoarna o intreaga viziune limitatoare... uneori avem nevoie sa citim carti intregi, sa vizionam documentare de lung metraj sau sa cujetam indelung la tot felul de aspecte, alteori, din fericire, e de ajuns sa schimbam un cuvant de la sfarsitul unei afirmatii... ca sa avem o revelatie importanta :)... 
       Asa cum alteori e de ajuns un gest minor, o actiune simpla, un cuvant infim... care vine de la persoana potrivita, la locul potrivit, ca sa schimbe in noi ceva esential, sa slabeasca inauntrul nostru bariere si blocaje care stateau acolo, infipte, de ani de zile...
       Avem intotdeauna aceasta libertate pe care nu stiu cati o realizam... libertatea de a ne formula gandurile, atitudinea, intentia si in cele din urma viata... de noi depinde aceasta formulare si iata cum, o persoana, in loc sa considere ca „practica il omoara” si-a adaugat acolo un cuvintel care i-a transformat perceptia ajungand la concluzia ca defapt „ii omoara limitarile”... este aceasta o viziune constructiva asupra lucrurilor? Luata cu masura, caci iarasi tin sa mentionez masura :)... pentru mine e clar ca da... printr-o schimbare minora de perspectiva a dat frau liber experimentarii, punerii in aplicare a trairilor si a deschis portile invatarii... caci din temeri si din stagnarea ascunsa in spatele acestor temeri, invatam pana la un punct... de la un moment dat incolo e nevoie de curajul de a actiona, de a transpune gandurile si intentia in realitate, chiar daca aceasta transpunere nu e intotdeauna perfecta, dar macar traim o experienta in loc sa fugim de ea si traind... INVATAM... devenim :)...




Zi frumoasa blogosfera draga... cu cat mai multe recadrari de perspectiva, utile si de ce nu si... placute :)!!!

2 comentarii:

Mircea Florescu spunea...

Nietzsche spunea ca ceea ce nu te omoara te face mai puternic.

Laura spunea...

Mircea, pe pielea mea am invatat ca asta cam asa e... si pe pielea lui a mea mama si din experienta multora...
Zi frumoasa sa ai!