Priveam corabiile inexistente
traversand valurile apusului
si le topeam panzele sub talpile goale
flamande de iarba.
Asa stiam sa asteptam noaptea
sau altfel,
dar intotdeauna desculti,
intotdeauna siguri de luna,
ne fabricam zambet din stele,
si lacrima din umbra copacilor,
dorintele pasarilor ni se adanceau in palme
si urmele cailor naluci ardeau
in inimile deschise,
priveam la cerurile suprapuse peste visele
fluturilor
si lasam orele sa curga printre noi
ca printr-o clepsidra vie
ce se revarsa in netimp.
Mai lasa-ti odata atingerea blanda
sa adoarma ultima frunza dansanta
si lasa-ma sa-mi pese
de noi, oglinditi
in ultimul strop de roua
picurat de pe umerii nevazuti ai
noptii
apoi
va fi doar zbor ... in visare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu