Poate ca zaboveam intre lumi
deruland sub sori
nisipurile albe
si visele tale
ca niste draperii prelungi
asterneau clipe de sticla
pe orizonturile largi
predand salciilor
lectia transparentei
cerc in cerc
oglinda
cuvant
suflare
in mainile mele o jumatate de flacara
prindea conturul inimii tale
jucandu-se cu sufletu-mi aprins
desprins
cuprins
pe gleznele mele se desenau pasi
marunti de ploaie
imitand lacrima cerului
neinvins
ne-in-vis
curband realitatea noastra ascunsa
precum o pestera antica
isi curbeaza pietrele mirate
arcuindu-le umbra statornica
peste linistea plina a unui fragment de vid
legand imponderabilitatea simtirilor
de zborul unei pasari
ratacita in valurile inaltului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu