Cand dai sens vietii, rostogolind peste curgerea clipelor... o culoare... una care se asorteaza cu nuantele inimii... si peisajul din jur capata o monocromie ireal de magica, impletind realul cu spuma bizara a trairilor din care curg esente uitate... si ai impresia ca florile au crengi si copacii petale, cand simti ca lumea se inclina sub apasarea diminetilor, in asa fel incat, visele noptii se rostogolesc din geana-ti peste campiile nevazute... cand iti iei destinul la rost, privindu-l in oglinda clepsidrelor, blamandu-i secundele de abandon, tradndu-ti neputinta de a sorbi vidul si de a-l renaste din nectarul sufletului... cand iti descoperi puterea de a fi, scrijelita in stanca unei secunde, din care tasnesc aripile unui zbor minuscul si totusi infinit... cand stii ca nu poti fi totul si totusi esti... cand stii ca poti fi totul si totusi uiti sa fii... cand iti imprimi zambetul in nori, crezand ca va ramane acolo si va ploua, candva, un inceput de raza...
cand...
4 comentarii:
...cand totul e nimic si nimicul e totul :)
:))
Gândul nu este incomplet, el reflectă doar o stare, un moment! Un moment bun, din câte văd...Toți mai avem asemenea momente,dar ele trec, și ne gândim cum le=am putea recăpăta...atunci când nu le uităm!:)
Mă bucur să te regăsesc la fel de senină, așa încât poți da liniște și altora. O zi minunată!
asa e Florina, fiecare moment sau traire, sunt complete, in sine :)...
mersi,
zi frumoasa sa ai!
Trimiteți un comentariu