miercuri, 25 mai 2011

Ne-cuvintele serii...

  Nu stiu daca am picat in dualitate din intamplare, din hazard sau pentru ca am ales sa gustam experienta contrastelor...
  Lumina soarelui de peste zi este clara, curata, evidenta este lumina care, odata cu aripa rasaritului, se impregneaza in tot si in toate. Insa, apusul, imi inspira misterul dualitatii, jocul de lumini si umbre, provocarea de a vedea culorile in cerneala intunecata a serii, provocarea de a intrezari frecventa luminii chiar si atunci cand intunericul se pregateste sa puna stapanire peste haina pamantului...



Dupa valurile aramii ale apusului... rolul mesagerului luminii este preluat de luna si trena ei de astre celeste. Pe acestea n-am mai apucat sa le fotografiez... din lipsa de timp (munci, munci, munci) dar si pentru ca mi s-a descarcat bateria aparatului :P:P:P:P:P:))

Zi colorata va urez :)

5 comentarii:

Unknown spunea...

culoare fără timp...

ps: normal că se descarcă, eşti încă aproximativ cu o oră înainte... cu GMT-u :))

Larisa spunea...

Minunate fotografiile..

Anonim spunea...

ce imagini ! ce lumina ! splendit!
multam de urare , Biancoluna! :)

Solidaster spunea...

Fii bine venita,in aceasta lume virtuala,de idei,imagini,informatii. Printre bloguri vei zari suflete,dornice de a spune,sau de a impartasi ceva ce vine dinauntrul nostru.Ador,apusul soarelui,dar ma bucur mai tare,cand el rasare.Pentru mine este parca un nou inceput.O zi in care imi pot duce visele,sperantele,pe o treapta mai sus.Iti doresc succes,atat in cea virtuala cat si cea reala.

Laura spunea...

@Flipi, nici o sansa sa ma faci sa reglez ceasornicul blogului :P:)

@Larisa, mersi :)))))

@Alm, pai vad ca m-am specializat... cum spune ceva frumos Mr. Sky, cum pac!... il imortalizez intr-o fotografie :))... si in suflet, bineinteles :))

@Solidaster :)... si eu ador in aceeasi masura rasaritul, dar si apusurile au misterul lor :)... te pup. Sa ai o seara minunata :)